Nu mai e timp

Ca mai toti elevii care au dat bacalaureatul anul acesta stateam si imi faceam planuri : "moaaaaamaaa...dupa ce termin cu bacul si cu admitere fac si de-asta,si din-aia si de celalata..."si tot asa.Acum ca am terminat si cu admiterea ma uit inapoi si nu vad nimic....ma uit inainte si tot nimic....peste tot nimic.Asa e omul. Ne dorim atat de mult ceva si ne indreptam toate fortele,tot entuziasmul pentru obtinerea acelui lucru...dar adevarul e ca lupta conteaza. Luptand mereu atat de mult, obosim,iar pusi in fata lucrului pentru care am luptat,descoperim ca de fapt nu merita.Ori nu avem puterea de a ne mai bucura, ori realizam ca lucrul respectiv nu merita efortul. Asa se intampla mereu.
Vorbeam cu colegii mei despre cat de fericiti o sa fim dupa ce dam bacul si admiterea...de unde. Acum nu mai simtim nici o bucurie in faptul ca am terminat cu totul...simtim doar indiferenta si regrete pentru ca ne-am decis sa cautam nodul in papura. Culmea este ca am atatea de facut pentru restul verii incat nu stiu cum o sa reusesc...ar trebui sa ma clonez. Si acum ca am scapta de stresul scolii...evident ca ma stresez din alta cauza.Cum o sa reusesc sa le fac pe toate.Imi vine sa urlu de frustrare ca momentele de relaxare sunt atat de rare,ca nu pot sa stau o ora sa ma chiombesc la un pom,sau la cer,sau la o sticla pe care un bou/vaca nu a avut bunul simt sa o arunce la gunoi fara sa imi sune telefonul sau fara sa ma gandesc la lucrurile pe care trebuie sa le fac. Si trece o zi,trec doua...trece o saptamana...o luna....un an.....in acelasi ritm.Mereu viata e prea rapida pentru oameni.Au trebuit sa se nasca un numar robotizat de oameni care ne forteaza pe toti sa avem un ritm prea rapid de viata.Realizez cu oroare ca ....nu mai e timp...nu mai e timp de nimic.
Stau si ma uit la cei mici care,in loc sa deseneze cu creta pe asfalt sau sa joace sotronul stau si discuta despre nu stiu ce jocuri de strategie.Ei care se retrag in acea lume virtuala si isi traiesc viata prin intermediul unor personaje fictive.Copiii interactioneaza din ce in ce mai putin intre ei si....cand vor iesi din pestera lor....va fi vai si amar de ei....asta in cazul in care nu vor ajunge niste intretinuti,supraponderali care nu se vor mai putea da jos din pat de grasime si de lene si vor sta toata ziua pe canapea,injurandu-se cu ceilalti ratati si flirtand cu tipe pe nu stiu ce chat-uri ("papushe te scot la o citronada cu Xcinciu' meu") cu care evident nu se vor intalni niciodata....sa nu uitam de categoria celor care tot la fel,stand in pestera, suna la linia erotica pe banii mamei sau tatalui evident. Sper din suflet ca fenomenul asta nu se raspandeasca prea repede in timpul vietii mele.Dar deja sunt off-topic asa ca......
Tot nu m-am lamurit.Nu stiu cum o sa am timp sa respir....o sa incerc.....

Un maaaaare P.S.:
Bacul a fost o oroare...sincer.O bataie de joc la adresa oricarei fiinte inteligente. Formula noua si magica a fost de rahat,o dezamagire totala. Ori subiecte penibile,ori subiecte imposibile... dezorganizare totala....asa ca in Romania.Examenul asta a fost o rusine pentru toata lumea implicata in aceste maaare si mirobolant eveniment.