Matrix reloaded din cauza grevei de la metrou

Eram acum cateva zile disperata....era prima zi de greva generala de la metrou.Ma gandeam ca o sa plec la 05:00 de-acasa si ca o sa-mi putrezeasca oasele intr-un 381 ingramadita numai de mosi si babe...si alte persoane care nu au aflat de existenta sapunului.Dupa o seara intreaga de miorlaieli si milogeala l-am convins pe tata sa ma duca mai aproape de scoala in drum spre munca.Eu sperasem sa ma lase macar la unirii si sa merg de-acolo pe jos pana la piata romana...dar surpriza...mi-a promis ca ma lasa la romana!Yupeeeeeee!Ma trezesc eu fericita in ziua respectiva ca sa plec la scoala (fericita ca nu mor in 381,dar nefericita ca m-am trezit cu o jumatate de ora mai devreme decat de obicei adica 5:30).La 6:15 plecam de-acasa. Misunau masini pe-acolo,dar inca nu era aglomeratie.Traficul era suportabil.Ajung pe la 6:50 la piata romana...cobor fericita din masina siiiiiiiiii....ma impiedic de bordura si cad=)).Dar a fost epic,credeti-ma pe cuvant.Nu numai ca am cauzt,dar caderea in sine a fost spectaculoasa:)). Fiind ud pe jos,am cazut si apoi...datorita inertiei...toata kumea m-a vazut facand un slide pe asfalt de vreun metru.Dupa cum spuneam....Matrix reloaded.Mosii se uitau dezprobator la mine (gen "uite-o si pe-asta cu capul in nori...tineretul din ziua de azzi!!"),pe ceilalti adolescenti in busea rasul in ultimul hal,iar o blonda,mai pitzipoanca ea asa,cu o gecuta minuscula roz, vine si ma intreaba cu o voce speriata"pot sa te ajut cu ceva?"....la care eu,inca intinsa pe jos,murdara pe fata ma uit la ea si ii spun "nu,mersi,fac rost de un pachet de servetele si ma descurc" pe un ton senin ca si cum i-as fi spus ca nu cobor la prima statie:)).A fost o imagine foarte dizgratioasa din existenta mea:))...dar si foarte amuzanta.Din pacate eram singura pentru ca,daca eram cu vreun coleg,deja aveam tot momentul filmat...Oricum au aflat cand am venit la scoala cu ramasitele luptei mele cu Bucurestiul mohorat:)).Desigur ca in cele doua zile de greva,nu numai eu,ci si jumatate din populatia Bucurestiului le-am umplut frigiderele celor de la METROREX...probabil ca o sa le ajunga nutrimentele pentru ceva timp de-acum incolo:))

Pentru voi,pentru noi

Citat din FRANCESCA MARIA LEONTE - "Pentru voi,pentru noi"

http://phraenky.blogspot.com/

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.


Octavian Paler



Mai vorbeşte-mi încă... Aceste cuvinte
le-am dorit de tânăr... Le-am dorit fierbinte
cald fior trezeşte vraja lor adâncă
Mai vorbeşte-mi încă...

Mai vorbeşte-mi încă... Lumea nu se-arată
ale tale vorbe leagănă şi-mbată,
vorba ta - o floare alintând o stâncă -
mai vorbeşte-mi încă...


Kazimierz Przerwa-Tetmajer




Nu vreau sa vorbesc despre ce ar trebui sau nu ar trebui. Vreau sa transmit un mesaj... Unul... Nu stiu exact care... O sa incerc sa imi gasesc cuvintele. Simt ca trebuie sa transmit ceva ce mocneste in mine, sta pitit, il caut, il intreb dar se ascunde mai mult. Cred ca de fapt, asa ajung sa il cunosc. Sau sa il pierd. "Atat de aproape si totusi atat de departe."


Nu vreau sa judec, nu vreau sa laud, nu vreau sa blamez, nu vreau sa preamaresc. Simt doar ca pluteste sub ochii nostri si nu putem vedea. Il intelegem prost si facem lucruri gresite.

Nu vreau sa mai risipesc clipe de justificari false ce se materializeaza in directii necugetate. Simt ca lasam sa treaca ce e important si ne nimicim in secunde crunt de lipsite de sens.

Nu vreau sa inabus ganduri si sentimente. Simt doar ca nu le traim indeajuns.

Nu vreau sa felicit, nu vreau sa incurajez vorbele in plus. Simt doar ca nepasarea si uitarea nu ar trebui sa fie incadrate in sentimentele pe care le putem trai.

Nu vreau pedepse. Simt doar ca invatarile de minte si cuprinderea necuprinsului ar trebui sa fie intre telurile noastre.


Nu vreau si totusi simt.

Nu stiu ce vreau sa spun si totusi spun.

Stiu ce spun, nu stiu de ce.

Nu vreau incertitudine, simt doar ca dreptatea e nedreapta.

Paradox.

Durere.

Oare raspunsurile sunt acolo? Nu cumva le vom primi prea tarziu? Sau abia cand vom fi destul de buni, vom sti sa ne raspundem si sa intelegem? Vom ajunge toti la stadiul acesta?

Va multumesc voua tuturor. As vrea doar sa cititi printre randuri. Vreau sa fac ceva cand simt ca trebuie sa fac ceva. Toate la timpul lor. Poate ca acum e timpul lor...


Francesca Leonte

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga(1919)

Random...

E incredibil cum anumite evenimente triste pot naste iubire.De la evenimentul in cauza am inceput sa iubesc absolut totul.Iubesc rasaritul soarelui, iubesc cerul albastru,iubesc florile, iubesc muzica, iubesc arta,iubesc voluntariatul, iubesc ciocolata, iubesc fulgii de zapada, iubesc zilele caldute, iubesc mancarea de la KFC, iubesc somnul, iubesc vinul alb, iubesc stuf vama veche, iubesc muntele, iubesc scoala, imi iubesc liceul, imi iubesc prietenii, imi iubesc colegii, iubesc viata. Viata e mai frumoasa atunci cand iubesti.Lumea e mai calduta si mai primitoare.Lumea e infinita. Cunoasterea lumii prin ratiune este limitata,in timp ce cunoasterea prin iubire este nelimitata pentru ca spiritul uman nu cunoaste limite.In fata unui eveniment cu adevarat important iti dai seama ca trebuie sa iubesti.Rautatea,indiferenta,nepasarea nu isi au locul pe acest pamant.Tot ce ramane este iubirea.