miercuri, 15 decembrie 2010

Mos Craciun se lasa inchiriat....de la Crucea Rosie



Crucea Rosie Romana – Filiala Sector 4 face pentru al treilea an consecutiv o intelegere, in exclusivitate, cu Mos Craciun. Cei care doresc ca Mosul sa stea mai mult la petrecerea pentru Craciun, il pot chema contra cost.
Ajutoarele lui Mos Craciun sunt 25 de voluntari ai Crucii Rosii Sector 4, care, in perioada 6 – 24 decembrie 2010, il vor ajuta pe Mosul sa ajunga la copii prin intermediul Serviciului de Mos Craciun, destinat familiilor, gradinitelor, scolilor, ONG-urilor, dar si firmelor din Bucuresti.
Mos Craciun nu va veni singur, ci insotit de craciunite si spiridusi, care vor asigura animatia si buna dispozitie in cadrul petrecerilor organizate cu ocazia sarbatorilor de iarna. Pictura pe fata, jocuri de energizare, dansuri, colinde, baloane sunt doar cateva dintre activitatile pe care voluntarii Crucii Rosii, deveniti ajutoarele lui Mos Craciun, le vor realiza pentru buna dispozitie a participantilor.
Tarifele pentru inchirierea Mosului sunt:
- pentru familii – 150 lei
- pentru gradinite / scoli / ONG – 300 lei
- pentru firme – 450 lei
Programarile se pot face prin la telefon 0752.442.893 sau pe adresa de e-mail voluntari@crucearosie-sector4.ro
Banii stransi in urma campaniei din acest an vor fi folositi pentru sustinerea activitatilor sociale desfasurate de catre Filiala Sector 4 a Crucii Rosii Romane.
Partenerii din acest an ai campaniei sunt Universitatea Media Pro – multumita carora va exista un spot video de promovare, Anzi Soft – care asigura promovarea campaniei in mijloacele de transport ale RATB si Dan Craimerman – compozitorul imnului acestei campanii si Palatul National al Copiilor, formatiile Meloritm si Arabesc.
Contacteaza-l pe Mos Craciun si fa-ti copilul sa zambeasca!

joi, 18 noiembrie 2010

=))

Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii
scria, Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana
cand intro-o zi, Papa face o vizita in Israel. Toate bune si frumoase, se intalneste Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Minstru zice:

- Sfintia Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
- Te ascult, spuse Papa
- Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va scrie in fiecare
zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti in audienta si de fiecare data l-ati refuzat.

In spiritul crestinatatii, n-ati vrea, daca tot sunteti aici, sa-l primiti, sa vedeti
ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va rog eu frumos, doar 5 minute!

-Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
-Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma ajutati.
-Spune Itzic!
-Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
-Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o...
-Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui
-Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu...
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui
-Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos!
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui...
-Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina...
a ramas neplatita ... cum facem?

CELE MAI FRUMOASE DIN LUME

Cea mai frumoasa planta din lume... floarea ei este ...de forma unei bule de apa ..



Podul cel mai frumos din lume...in JAPONIA




Cel mai frumos oraş din lume ..... Vancouver, Canada



Cea mai frumoasă fetita din lume.Concursul a avut loc în Franţa şi numele ei este Fatima din Maroc




Calul cel mai frumos din lume - Arab





Cascada cea mai frumoasa din lume ... Niagara Falls în SUA şi Canada



Trees

Nu am mai postat de mult...nu am avut timp,chef,inspiratie,motivatie,dar momentan sunt foarte bine dispusa. Tocmai ce m-am delectat cu niste poze foarte dragute :P








Gasiti mai multe poze pe profilul meu de facebook (Adriana Anchidin)


joi, 19 august 2010

SPARD TEAM - prima societate privata care acorda servicii de prim ajutor

Written by SPARD TEAM on 25 iulie 2010


SPARD TEAM este prima societate privata care ofera servicii de prim ajutor. Aceste servicii au ca scop stabilizarea victimei urmata de predarea catre alte autoritati.


Pana in trezent, SPARD TEAM a participat la evenimente de talie internationala, dintre care amintim : Aerosmith, Goran Bregovic, George Dalaras, Massive Attack. Acest fapt poate parea surprinzator, dar el este cat se poate de normal. Organizatorii de evenimente din afara tarii sunt obisnuiti cu astfel de societati de prim ajutor. Unui organizator din afara tarii i se pare normal ca persoanele care acorda prim ajutor sa patruleze prin multime sau sa existe observatori care sa dea alarma. Ori acest lucru este dificil de realizat daca la evenimetul respectiv se afla doar salvari. Oamenii din ambulantele din Romania, nu sunt obisnuiti(si cred ca nici nu intra in fisa postului) sa faca asa ceva.

http://blog.spard-team.com/

joi, 29 iulie 2010

Nu mai e timp

Ca mai toti elevii care au dat bacalaureatul anul acesta stateam si imi faceam planuri : "moaaaaamaaa...dupa ce termin cu bacul si cu admitere fac si de-asta,si din-aia si de celalata..."si tot asa.Acum ca am terminat si cu admiterea ma uit inapoi si nu vad nimic....ma uit inainte si tot nimic....peste tot nimic.Asa e omul. Ne dorim atat de mult ceva si ne indreptam toate fortele,tot entuziasmul pentru obtinerea acelui lucru...dar adevarul e ca lupta conteaza. Luptand mereu atat de mult, obosim,iar pusi in fata lucrului pentru care am luptat,descoperim ca de fapt nu merita.Ori nu avem puterea de a ne mai bucura, ori realizam ca lucrul respectiv nu merita efortul. Asa se intampla mereu.
Vorbeam cu colegii mei despre cat de fericiti o sa fim dupa ce dam bacul si admiterea...de unde. Acum nu mai simtim nici o bucurie in faptul ca am terminat cu totul...simtim doar indiferenta si regrete pentru ca ne-am decis sa cautam nodul in papura. Culmea este ca am atatea de facut pentru restul verii incat nu stiu cum o sa reusesc...ar trebui sa ma clonez. Si acum ca am scapta de stresul scolii...evident ca ma stresez din alta cauza.Cum o sa reusesc sa le fac pe toate.Imi vine sa urlu de frustrare ca momentele de relaxare sunt atat de rare,ca nu pot sa stau o ora sa ma chiombesc la un pom,sau la cer,sau la o sticla pe care un bou/vaca nu a avut bunul simt sa o arunce la gunoi fara sa imi sune telefonul sau fara sa ma gandesc la lucrurile pe care trebuie sa le fac. Si trece o zi,trec doua...trece o saptamana...o luna....un an.....in acelasi ritm.Mereu viata e prea rapida pentru oameni.Au trebuit sa se nasca un numar robotizat de oameni care ne forteaza pe toti sa avem un ritm prea rapid de viata.Realizez cu oroare ca ....nu mai e timp...nu mai e timp de nimic.
Stau si ma uit la cei mici care,in loc sa deseneze cu creta pe asfalt sau sa joace sotronul stau si discuta despre nu stiu ce jocuri de strategie.Ei care se retrag in acea lume virtuala si isi traiesc viata prin intermediul unor personaje fictive.Copiii interactioneaza din ce in ce mai putin intre ei si....cand vor iesi din pestera lor....va fi vai si amar de ei....asta in cazul in care nu vor ajunge niste intretinuti,supraponderali care nu se vor mai putea da jos din pat de grasime si de lene si vor sta toata ziua pe canapea,injurandu-se cu ceilalti ratati si flirtand cu tipe pe nu stiu ce chat-uri ("papushe te scot la o citronada cu Xcinciu' meu") cu care evident nu se vor intalni niciodata....sa nu uitam de categoria celor care tot la fel,stand in pestera, suna la linia erotica pe banii mamei sau tatalui evident. Sper din suflet ca fenomenul asta nu se raspandeasca prea repede in timpul vietii mele.Dar deja sunt off-topic asa ca......
Tot nu m-am lamurit.Nu stiu cum o sa am timp sa respir....o sa incerc.....

Un maaaaare P.S.:
Bacul a fost o oroare...sincer.O bataie de joc la adresa oricarei fiinte inteligente. Formula noua si magica a fost de rahat,o dezamagire totala. Ori subiecte penibile,ori subiecte imposibile... dezorganizare totala....asa ca in Romania.Examenul asta a fost o rusine pentru toata lumea implicata in aceste maaare si mirobolant eveniment.

vineri, 11 iunie 2010

ARTfel

ARTfel - Daca vrei,poti!

Un blog pentru cei care sustin voluntariatul si actiunile de orice tip pentru tineri. Nu uitati sloganul Crucii Rosii "Distreaza-te umanitar,fii voluntar!".Asa ca,oameni buni,incercati sa faceti ceva cu timpul liber.Have fun!

http://gabybrezoiu.blogspot.com/

sâmbătă, 3 aprilie 2010

"A trai" VS "A supravietui"

Sediul Central al Crucii Rosii Romane a demarat un nou proiect pe DIU (Drept International Umanitar).Acest proiect consta in lucrul cu clase de liceu care vor invata de la trainer-ii formati de Sediul Central despre razboi si valorile umanitare.Discutiile cu fiecare clasa va fi impartita pe cateva module ce vizeaza realitatea tarilor aflate in conflict armat in comparatie cu realitate tarilor care traiesc in pace.Proiectul isi propune promovarea valorilor umanitare:respectul,umanitatea si solidaritatea.
Ca si voluntar al CRR filiala sector 4 am fost sa vad cum se descurca colegii mei care participa la proiect (am facut parte din "public" in cadrul simularii unei prezentari la clase).Evident ca toate prezentarile au fost foarte reusite,dar o tema mi-a atras atentia in mod deosebit: a trai sau a supravietui? Fiind pasionata de istorie si de geopolitica (desi nu am studiat geopolitica,dar din ce stiu pare interesant:d ) evident ca mi-a gadilat interesul.
A supravietui este ceva ce fac multi oameni,adica indeplinirea unor nevoi baza pentru ca organismul nostru sa poata sa functioneze.....in schimb nu multi oameni traiesc sau nu multi oameni stiu sa traiasca.De ce spun ca multi oameni nu stiu sa traiasca? Pentru ca spre deosebire de oamenii din zonele de conflict armat care au ca grija principala supravietuirea, oameni care au toate conditiile de "a trai" nu pretuiesc ceea ce au.In cadrul unor zone de conflict oamenii lupta pentru supravietuire,existenta lor se desfasoara sub incertitudinea sigurantei de la o clipa la alta.Acesti oameni traiesc in saracie si suferinta.Familiile se destrama,copiii se pierd de parinti, oamenii sunt fortati sa faca lucruri degradante care ii fac sa isi piarda umanitatea si sa se coboare la un nivel animalic,instinctual,chiar grotesc numai pentru a-si pastra viata. Este impresionata sa vezi cum fiinta umana se agata de viata cu disperare.
Colegii mei au prezentat niste marturii ale unor oameni din conflicte recente....pe mine in schimb m-a marcat ceea ce a insemnat Al Doilea Razboi Mondial,in special Holocaustul.De fiecare data cand vorbesc cu supravetuitori sau cand citesc ceva despre acest genocid mi se face pielea de gaina,incep sa tremur si simt cum inima imi bate sa imi sara din piept.Nu pot sa citesc cu voce tare deoarece incepe sa imi tremure vocea. M-a marcat foarte puternic o carte pe care am citit-o...este vorba despre jurnalul Evei Heyman publicat de mama sa Zsolt Agnes sub numele de "Fiica mea Eva". Mai tarziu jurnalul va fi publicat sub numele de "Am trait atat de putin" la autor fiind trecut chiar numele Evei Heyman. La 13 ani Eva Heymen striga cu atata tarie "VREAU SA TRAIESC!" incat strigatul sau disperat are si acum ecou in sufletele si constiinta oamenilor.
Eva Heyman ,o fetita de 13 ani care, dupa ce a trait in cele mai grele conditii in ghetoul din Oradea,considerat iadul pe pamant in 1944, a murit la 17 octombrie 1944 la Auschwitz. Jurnalul ei incepe pe 13 februarie 1944,de ziua ei de nastere.Primele ei cuvinte ii tradeaza inocenta si fragilitatea : “Am implinit 13 ani” . Este scris intre zidurile ghetoului din Oradea, o prima si penultima statie dupa care urma neantul cunoscut sub numele de Birkenau – Auschwitz. Eva consemneaza si rememorari deoarece 1944 a insemnat doar apogeul crimei hortyste. Despre schingiuirile ce aveau loc in ghetoul din Oradea, in subsolurile fabricii Dreher,Eva scrie :
“ Amandoi au spus ca la Dreher oamenii sunt nu numai batuti ci si curentati. Agi povestea plangand si daca si daca nu i-as fi auzit vocea as crede ca totul n-a fost decat un cosmar.Ea a spus ca oamenilor adusi din spital de la Dreher le curge sangele si din nas si din gura.Unii vin cu dintii rupti ;talpile le sunt asa de umflate ca nu pot sta in picioare .Micul meu jurnal,Agi a povestit ceva despre ceea ce fac jandarmii cu femeile (…) “.Poate ca ceea ce este cel mai induiosator cu privire la viata Evei Heyman este vointa sa de a trai.Ea face tot ce este posibil pentru un copil de 13 ani ca sa supravietuiasca.
Aceasta vointa o face ca,in ciuda chinurilor sufletesti si trupesti, sa aiba o conditie fizica corespunzatoare pana la sfarsit. Cea mai mai mare suferinta a vietii sale incepe pe 19 martie 1944.Eva consemneaza in jurnalul sau : “Micul meu Jurnal,tu esti cel mai fericit, caci tu nu simti,nu poti sti ce nenorocire s-a abatut asupra noastra.Au intrat nemtii.” Berlinul cere aplicarea solutiei finale,iar Budapesta trece la actiune cu un zel care ii uimeste pana si pe nazisti.Dupa aceasta legile antievreiesti sunt adoptate de catre hortysti intr-un ritm inspaimantator. Eva consemneaza cu o simplitate care te infioara despre steaua galbena. Apoi va urma anuntarea intrarii in ghetou unde Eva va fi martora directa si indirecta a tuturor grozaviilor de acolo.Zilnic vor avea loc schingiuri,sinucideri sau batjocorirea femeilor de catre jandarmi. Cat timp a stat in ghetou Eva da dovada de o luciditate surprinzatoare pentru varsta ei : “ Micul meu Jurnal,toti spun ca vom ramane in Ungaria,ca pe toti evreii din tara ii aduna undeva,langa Balaton si ca acolo vom munci,dar eu nu cred.Trebuie sa fie groaznic in vagon; si acum nici nu mai zice nimeni ca ne duc,toti spun ca ne deporteaza.Acest cuvant nu l-am mai auzit.”
Chiar cand deportarea a devenit iminenta,cand a simtit ca incepe sfarsitul, i-a predat micul ei Jurnal lui Mariska (o femeie ce lucrase ub casa familiei Evei) fara a-si pierde optimismul,convinsa ca se va intoarce.In randurile jurnalului curg lacrimile dragostei neinmugurite si plang dorintele implinite,zvacnesc sperante iute inabusite si dor pana la lesin aripile frante.Se zbate de la un capat la altul al jurnalului,striga,tipa pana la urlet dorinta de a mai trai.Da,Eva,care abia ajunsese la cea dea 13 – a primavara a vietii sale,simte ca moartea o pandeste,ca se afla undeva pe aproape,chiar foarte aproape.Dar nu se lasa coplesita de frica de moarte,nu vrea sa se gandeasca la ea,isi concentreaza toata energia in vointa de a rezista cu orice pret, in hotararea de a accepta orice sacrificiu pentru a supravietui.Ea simte,stie,e convinsa ca nu e drept,ca e impotriva firii sa condamni la moarte un om cinstit,un om nevinovat,un om caruia nu ii poti imputa altceva decat faptul ca s-a nascut evreu. Crima – e convinsa Eva – e cu atat mai strigatoare la cer,daca cel ucis este un copil.De aceea,in tipatul ei plin de forta,dar si de disperare nu invoca nici nevinovatia ei,nici nedreptatea condamnarii,ci dreptul primordial al omului,acela de a trai.Si,in primul rand,dreptul copiilor la viata.”Eu totdeauna plang – marturiseste Eva – cand citesc undeva,ca cineva a murit !Eu nu vreau sa mor ! Am trait atat de putin !” Cand o aude pe mama ei exclamand : “Aici s-a terminat,nu mai apucam sfarsitul razboiului”,replica ei,pe care o noteaza in jurnal este categorica “Dar eu vreau sa-l traiesc(ea nu scrie vreau sa-l apuc,ci vreau sa-l traiesc) si vreau sa ma ascund".Cand bunica ei spune “nu-i pasa chiar daca va muri”,Eva scrie in jurnal “Dar ea are 72 de ani,iar eu doar 13”.
Ea este gata sa se rupa si de familie si sa plece oriunde “numai sa fiu intr-un loc unde sa nu se stie despre mine ca sunt evreica si sa nu ma poata duce in Polonia”. Ce a gandit,cum a suportat Eva drumul fara-de-intoarcere de la Oradea la Birkenau-Auschwitz – secventa poate cea mai dramatica a intregului calvar – nu vom sti niciodata.La 17 octombrie 1944,probabil datorita apropierii in forta a trupelor rusesti eliberatoare,Mengele a facut ultima si cea mai ampla selectionare.Eva nu a avut noroc deoarece in ultimul moment Mengele a impins-o in duba.Probabil si pe drumul care ducea spre camera de gazare inca mai spera sa traiasca.Asa s-a terminat viata Evei,care nu avea decat 13 ani,tocmai in Polonia – loc de care s-a temut inca din 1941.Micul ei Jurnal insa a supravietuit si,datorita lui,Eva traieste si va trai mereu in memoria omenirii.
Exemplul Evei Heyman dovedeste dorinta suprema a omului de a trai si de a suparavietui. Vazand exemple ale unor oameni care lupta pentru ceva ce noi luam ca dat ar trebui sa ne trezim la realitate si sa traim.Pentru ca a trai inseamna a zambi, a rade, a plange, a iubi si a fi iubit, a face ceea ce simti, si multe altele.A trai inseamna a te bucura de viata. Avand astfel de exemple ar trebui.....sa ne traim viata pentru ca viata este efemera si imprevizibila....si mai ales pentru ca viata merita traita. Odata ce reusim sa ne traim noi insine viata,abia atunci putem sa ii ajutam pe altii sa traiasca.

Urmeaza un filmulet care m-a impresionat foarte mult si care ilustreaza efemeritatea si imprevizibilul vietii (colegii mei au fost suficient de dragut incat sa mi-l dea si mie:D )


video

Sursa: Youtube

vineri, 2 aprilie 2010

Despre lume

Sunt din ce in ce mai dezamagita de lume.Incet,incet descoperi ca orice ai face si oricat te-ai implica in ceva privilegiati sunt tot cei care stiu cum sa se dea bine pe langa cineva.Sa luam un exemplu....un om cu o relatie sau un om care cunoaste pe cine trebuie va fi mereu preferat in locul unui om care munceste pana cade din picioare.Cel muncitor este mereu cel folosit si cel chemat unde e de treaba si numai acolo.....in timp ce cei "privilegiati" sunt cei apreciati si cei chemati unde e de distractie si voie buna.Niciodata cel muncitor nu va fi privilegiat....poate i se mai arunca un os din cand in cand,dar asta e tot.Ce sa intelegem din asta? Raspunsul este evident.Si privind situatii de genul asta esti scarbit si te intrebi daca macar se mai merita ceva. In lumea asta trebuie sa fii rece si nepasator ca sa poti sa ramai intreg la minte.Daca te atasezi de ceva sau cineva intotdeauna,mai devreme sau mai tarziu,vei avea de suferit pentru ca nimic frumos nu dureaza.Mai devreme sau mai tarziu vei descoperi ca esti singur.Idealistii vor sari spunand ca e pesimism sau cinism.Poate ca e cinism,dar asta e adevarul.Pentru ca trebuie sa fii cinic astfel incat sa poti sa ramai rece in fata acestor porcarii ale vietii....asa nu mai simti gustul amar al infrangerii si dezamagirii.
Concluzia: Chiar daca esti inconjurat de multa lume tot singur ramai.

Glance into the world just as though time were gone: and everything crooked will become straight to you.
Friedrich Nietzsche

luni, 29 martie 2010

Stau......stau si pierd timpul aiurea.....probabil ca ar trebui sa invat pt examen in loc sa stau si sa scriu pe blog....dar mai bine as iesi sa ma plimb.....sa ma plimb prin orasul asta care e din ce in ce mai dezamagitor.Bucurestiul este un oras murdar,un oras neingrijit plin de oameni fara pic de bun simt,plin de oameni care in loc sa arunce o hartie in cosul care e la 5 metri departare prefera sa o arunce pe jos,oameni care scuipa pe jos si apoi cineva calca scarbit in flegma lor,oameni care se imbulzesc in masina sa prinda locuri desi merg doar 2 statii,oameni vulgari care injura si din cel mai neinsemnat lucru......pe de alta parte sunt oamenii care sunt prea grabiti ca sa se mai opreasca,sa rasufle si sa priveasca in jur.....iar pe de alta parte sunt cei ca mine,care nu se opresc sa rasufle pentru ca sunt ocupati...sau asa zic....sau asa cred.....sau asa vor sa creada.E adevarat ca intr-adevar avem foarte putin timp,cei din ultima categorie,dar nu putem afirma fara ipocrizie ca nu putem sa ne rupem 2 ore pe saptamana ca sa ne bucuram de inceputul zilelor insorite.Cred ca ar trebui sa fim mai relaxati,sa vedem si partea frumoasa a lucrurilor si sa ne stresam pt lucrurile cu adevarat importante si in privinta carora putem sa facem ceva.Eu sunt fan al generatiilor trecute '60,'70,'80 in care oamenii pareau sa se distreze cu adevarat.Se distrau fara internet,fara jocuri pe calculator,fara TV.....distractia se concretiza in a sta de vorba cu prietenii,in a asculta muzica ce se gasea cu greu si in a lupta pt idealuri.In trecut existau idealuri care uneau milioane de oameni.....cand libertatile oamenilor au fost ingradite de comunism ei s-au unit,au luptat,au murit pentru acest ideal,pentru libertate.Au facut sacrificii pe care noi nici nu le putem imagina.Iar noi astazi,datorita lor avem foarte multa libertate,dar se pare ca nu mai stim ce sa facem cu ea.Nu mai avem un ideal,nu mai luptam pentru nimic.Doar supravietuim. Acum se pune celebra intrebare: "A trai sau a supravietui?". A supravietui este o lupta,dar a trai cu adevarat este o lupta si mai grea.

marți, 23 martie 2010

Training de Fundraising si Sustenabilitate pentru initiativele tinerilor

Make it work!
Training de Fundraising si Sustenabilitate pentru initiativele tinerilor
Bucuresti, 24 – 25 aprilie 2010





Descopera in cel mai interactiv mod cum iti poti trasforma ideile in proiecte sustenabile, cum poti obtine finantare pentru ca planurile tale sa prinda contur! Si primesti BONUS 1 luna de consultanta in fundraising sit imp de 2 luni, pachete de informatii utile pentru sprijinirea initiativelor tinerilor.

Echipa LEAD a gandit pentru tine, membru sau voluntar al unui ONGT, student sau membru intr-un grup de tineri cu idei inovative un curs in care poti sa aflii:

· cum gasesti si primesti finantarea potrivita pentru proiectul tau

· cum asiguri sustenabilitatea proiectelor si organizatiei tale

· ca marketingul de succes nu este numai pentru sectorul de business, ci si pentru tine!

Cursul te va ajuta sa iti devolti cunostintele si competentele in fundraising si sa gandesti vizionar, pentru a construi proiecte sustenabile si cu potential. Iti va aduce instumente practice, eficiente si adaptate nevoilor tale, pentru a-ti organiza activitatea in mod profesionist si modern. Cusrul va avea loc intre 24 si 25 APRILIE 2010, la Bucuresti.

Ce contine cursul?

Notiuni fundamentale de fundraising
Tehnici si idicatori ai activitatii de fundraising
Surse de finantare pentru initiativele tinerilor
Exemple de bune practici de la experti in Fundraising
Elemente esentiale ale marketingului unui ONGT
SWOT – Sustenabilitatea proiectului tau
Instrumente pentru asigurarea sustenabilitatii unui proiect
strategia de sustenabilitate – de la viziune la actiune
Do it yourself! Coaching pentru dezvoltarea unui micro-plan de fundraising

Cum te inscrii?

Cursul se adreseaza reprezentantilor organizatiilor neguvernamentale care lucreaza cu sau pentru tineri, grupurilor infromale de tineri care au un proiect pe care vor sa il puna in aplicare si studentilor.

Pentru a te inscrie, completeaza si trimite formularul de inregistrare atasat prin e-mail, la office@powertosucce ed.ro si asociatia.lead@ gmail.com, pana pe 21 APRILIE 2010, si vei primi toate informatiile despre curs (agenda cursului, locatia, prezentarea detaliata a cursului)

Taxa de participare este de 300 RON pentru cele 2 zile (14 ore) de training si include: livrarea cursului, materialele de curs (suport de curs, fise de lucru, anexe, CD cu materialele in format electronic, eliberarea certificatului) si pauzele de cafea.

Inscrierea la curs se face in urma trimiterii formularului completat si a platii cursului. La incheierea celor 2 zile de training, cursantii primesc un certificat de participare (cu conditia prezentei la cel putin 80% din sesiunile cursului).

BONUS! ! !

Consultanta gratuita prin e-mail, timp de 1 luna (de la incheierea cursului)!!!

Un pachet lunar gratuit de informatii utile pentru Organizarea si Managementul activitatilor pentru tineri, timp de 2 luni (de la incheierea cursului)!!

Pachet de reduceri!

10% Reducere pentru organizatiile/ institutiile care isi inscriu cel putin 2 reprezentanti la curs.

15% Reducere pentru inscrierea pana la data de 8 aprilie 2010!

Contact

Pentru mai multe informatii si inscriere, va rugam sa ne contactati la tel: 0723 569 871 sau e-mail: asociatia.lead@ gmail.com / office@powertosucce ed.ro

Ne vedem la training!

Echipa LEAD


Pentru formularul de inscriere va rog sa ma contactati

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Breaking Benjamin - The Diary of Jane

Am aflat de curand ca a fost pe coloana sonora de la "Step up 2: The Streets".Desi am vazut filmul (de 2 ori) nu imi aduc aminte sa fi fost pe-acolo:))....dar cat traieste,omul invata :>
Enjoy!


Facing It



My black face fades,
hiding inside the black granite.
I said I wouldn't,
dammit: No tears.
I'm stone. I'm flesh.
My clouded reflection eyes me
like a bird of prey, the profile of night
slanted against morning. I turn
this way—the stone lets me go.
I turn that way—I'm inside
the Vietnam Veterans
again, depending on the light
to make a difference.
I go down the 58,022 names,
half-expecting to find
my own in letters like smoke.
I touch the name Andrew Johnson;
I see the booby trap's white flash.
Names shimmer on a woman's blouse
but when she walks away
the names stay on the wall.
Brushstrokes flash, a red bird's
wings cutting across my stare.
The sky. A plane in the sky.
A white vet's image floats
closer to me, then his pale eyes
look through mine. I'm a window.
He's lost his right arm
inside the stone. In the black mirror
a woman’s trying to erase names:
No, she's brushing a boy's hair.

by Yusef Komunyakaa