Sunt din ce in ce mai dezamagita de lume.Incet,incet descoperi ca orice ai face si oricat te-ai implica in ceva privilegiati sunt tot cei care stiu cum sa se dea bine pe langa cineva.Sa luam un exemplu....un om cu o relatie sau un om care cunoaste pe cine trebuie va fi mereu preferat in locul unui om care munceste pana cade din picioare.Cel muncitor este mereu cel folosit si cel chemat unde e de treaba si numai acolo.....in timp ce cei "privilegiati" sunt cei apreciati si cei chemati unde e de distractie si voie buna.Niciodata cel muncitor nu va fi privilegiat....poate i se mai arunca un os din cand in cand,dar asta e tot.Ce sa intelegem din asta? Raspunsul este evident.Si privind situatii de genul asta esti scarbit si te intrebi daca macar se mai merita ceva. In lumea asta trebuie sa fii rece si nepasator ca sa poti sa ramai intreg la minte.Daca te atasezi de ceva sau cineva intotdeauna,mai devreme sau mai tarziu,vei avea de suferit pentru ca nimic frumos nu dureaza.Mai devreme sau mai tarziu vei descoperi ca esti singur.Idealistii vor sari spunand ca e pesimism sau cinism.Poate ca e cinism,dar asta e adevarul.Pentru ca trebuie sa fii cinic astfel incat sa poti sa ramai rece in fata acestor porcarii ale vietii....asa nu mai simti gustul amar al infrangerii si dezamagirii.
Concluzia: Chiar daca esti inconjurat de multa lume tot singur ramai.
Glance into the world just as though time were gone: and everything crooked will become straight to you.
Friedrich Nietzsche
"Imagination was given to man to compensate him for what he is not; a sense of humor to console him for what he is."
Francis Bacon
Da Adriana, din pacate asta e una din realitatile crude ale vietii, desi multi o neaga pentru a nu-si adanci mai mult cutitul in rana. Cred ca este o lege nescrisa a supravietuirii in lume. Nu tot ce e onest e si frumos. Ca sa fii iubit nu inseamna a avea si calitatile necesare. Faptul ca ti-ai dat seama de lucrul asta la varsta ta, poate sa te ajute pe mai tarziu, cat, macar sa nu te mai afecteze.
RăspundețiȘtergere