Shizukanaru Ketto

SHIZUKANARU KETTO (DUEL TĂCUT),1949,
Regia: Akira Kurosawa.

Cu: Toshiro Mifune, Sanjo Miki, Shimura Takashi, Noriko Sengoku, Kenjiro Uemura, Chieko Nakakita


"Shizukanaru Ketto" sau "Duel tacut este un film pe care l-am vazut tot in cadrul festivalului de film japonez din 2007.A fost primul film din festival asa ca am mers cu inca un prieten,care si el e pasionat de cultura japoneza, sa il vedem si noi.Ajungem super entuziasmati,ocupam locuri bune, ne intalnim si cu profesorul nostru de desen si asteptam entuziasmati deschiderea oficiala a festivalului.Cand a vorbit amabasadorul Japoniei deja eram "maaaaama".In sfarsit se sting luminile.Nimeni nu se foia,nimeni nu vorbea pentru ca toti asteptau deja captivati filmul.

Prima scena te introduce direct in intriga filmului. Kyoji Fujisaki un doctor tanar din timpul razboiului (interpretat de Toshiro Mifune evident) opereaza un ranit de pe front.Totusi,avand resurse limitate medicale, el nu se poate proteja cu doua perechi de manusi si de aceea cand se taie,accidental,nu are de ales decat sa continue operatia cu taietura in sangele bolnavului. Asta nu ar fi fost nimic daca doctorul nu ar fi aflat dupa operatie ca cel pe care l-a operat era bolnav de sifilis.Dupa cateva luni,cand a sosit rezultatul analizelor,boala este confirmata.Kyoji Fujisaki a luat boala sifilis.Din acest moment lumea lui se darama.

Reintors acasa dupa razboi,Kyoji isi respinge logodnica, care il astepta,se izoleaza de familie, lucreaza intr-un spital din locul natal,fara insa a lega relatii prea stranse cu cineva.Devine o persoana rece,mereu serioasa.Logodnica sa nu intelege de ce este respinsa si sufera foarte mult. Kyoji sufera si el,dar dezonoarea este mai puternica.Parintii sai afla ca este bolnav de sifilis.La inceput il resping,dar apoi,afland imprejurarile in care a luat boala il compatimesc si il incurajeaza.

Uitandu-ma eu la film pur si simplu nu intelegeam ce se intampla.Ok...tipul a luat sifilis..so what!!!! Asta e....s-a intamplat.Nu intelegeam de ce se face atata caz.In primul rand de ce era el atat de distrus din cauza asta?De ce suferea atata cand stia cum a luat boala?Apoi...de ce isi respinge logodnica in loc sa ii explice cum sta treaba?De ce se izoleaza fata de cei dragi?Ma gandeam ca e putin melodramatic....doar nu a venit sfasitul lumii.Ii impartasesc parerile mele prietenului cu care am venit incheind cu...what's the big deal?...tu intelegi care e toata faza? El,care este mai in tema ca mine in legatura cu civilizatia japoneza,mi-a spus ca in perioada aceea era o mare dezonoare sa ai sifilis deoarece numai curtezanele(dar nu cele de lux,ci cele mai ordinare femei care isi faceau veacul pe echivalentul centurii de astazi) aveau aceasta boala...prin urmare lumea era mai dispusa sa creada ca a frecventat astfel de femei decat sa creada ca a luat boala in timpul operatii...pentru ca intotdeauna oamenii cred cele mai urate barfe,ca de...altfel viata nu ar fi interesanta si babele rauvoitoare nu ar avea ce sa discute.Deci pana la urma eu eram cea deplasata....doctorul avea un motiv foarte bun sa se crizeze.In perioada aceea cultura japoneza era inca foarte stricta,iar dezonoarea insemna sfasitul existentei unui om.

Acest film este inca o dovada a moralitatii culturii japoneze.O cultura in care onoarea ocupa un rol necesar fiind cea care defineste existenta umana.Nu ai onoare nu existi.Dar asta nu ar trebui sa ne mire...ca doar japonezii de atunci,ca si cei de astazi,sunt urmasii vechilor samurai care urmau "bushido" si care isi faceau seppuku numai din cauza unui gest sau unui cuvant nepotrivit. Dupa cum am promis trebuie sa revin neaparat cu un articol despre "bushido" pentru m-a marcat destul de puternic.