Bon Jovi - Born to be my baby

Desi multi m-au contrazis,eu raman la parerea mea...Pe vremea cand internetul,televiziunea si telefoanele mobile nu pusesera stapanire pe o mare parte a populatiei,oamenii se distrau mai bine.Atmosfera era alta,relatiile erau mai stranse deoarece oamenii isi vorbeau fata-n fata,nu ca acum prin telefon sau messenger si parca si stilul de viata era mai lejer(din punctul de vedere al tinerilor).Dar asta e parerea mea.
Melodia asta imi place foarte mult (e melodia care ma obsedeaza astazi),iar videoclipul imi place si mai mult deoarece vad niste oamenii foarte veseli,bine dispusi,care sunt foarte pasionati de ceea ce fac.Enjoy!

New jersey(1988)

SURSA: http://www.trilulilu.ro/zummagio/241bdeb30f08a7

The Last Night that she Lived

THE LAST night that she lived,

It was a common night,

Except the dying; this to us

Made nature different.

We noticed smallest things,—

Things overlooked before,

By this great light upon our minds

Italicized, as ’t were.

As we went in and out

Through her final room

And room were those to be alive

Tomorrow were a blame

That others could exist

While she must finish quite,

A jealousy for her arose

So nearly infinite.

We waited while she passed;

It was a narrow time,

Too jostled were our souls to speak,

At length the notice came.

She mentioned, and forgot;

Then lightly as a reed

Bent to the water, shivered scarce,

Consented, and was dead.

And we, we placed the hair,

And drew the head erect;

And then an awful leisure was,

Our faith to regulate.

by Emily Dickinson

Crossfade - Cold

Exista anumite zile in care sunt obsedata de anumite melodii.Azi am fost(si inca sunt) obsedata de "Cold" cantata de "Crossfade".(daca sunt obsedata de aceasta melodie nu inseamna ca ma identific cu mesajul pe care il transmite sau ceva de genul asta....ci pur si simplu imi place).Enjoy!



Acest video nu imi apartine.

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar ...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...

În parc fantomele apar ...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...

În parc ninsoarea cade rar ...

George Bacovia
Plumb(1916)

Mos Craciun se lasa inchiriat...de la CRUCEA ROSIE

Bucuresti 30 noiembrie 2009, Crucea Rosie Romana – Filiala Sector 4 a facut si in acest an o intelegere, in exclusivitate, cu Mos Craciun. Cei care doresc ca Mosul sa stea mai mult la petrecerea pentru Craciun, il pot chema contra cost.

Ajutoarele lui Mos Craciun sunt 35 de voluntari ai Crucii Rosii, care, in perioada 6 – 24 decembrie 2009, il vor ajuta pe Mosul sa ajunga la copii prin intermediul Serviciului de Mos Craciun, destinat familiilor, gradinitelor, scolilor, ONG-urilor, dar si firmelor din Bucuresti.

Mos Craciun nu va veni singur, ci insotit de craciunite si spiridusi, care vor asigura animatia si buna dispozitie in cadrul petrecerilor organizate cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Tarifele pentru inchirierea Mosului sunt:

- pentru familii – 150 lei

- pentru gradinite / scoli / ONG – 300 lei

- pentru firme – 450 lei

Programarile se pot face la telefon 0752.442.893 sau prin e-mail la voluntari@crucearosie-sector4.ro

Banii stransi in urma campaniei din acest an vor fi folositi pentru realizarea unui proiect de invatare a primului ajutor premedical, destinat elevilor din ciclul primar si cel gimnazial.

„Campania are un caracter umanitar si se desfasoara in Bucuresti pentru al doilea an consecutiv. Banii colectati in 2008 au fost folositi in cadrul actiunilor sociale de intrajutorare a persoanelor varstnice din sectorul 4. Anul acesta, sumele colectate vor sustine un proiect prin intermediul carora voluntarii Filialei Sector 4 a Crucii Rosii Romane ii vor invata pe elevii din ciclul primar si cel gimnazial cum sa acorde corect primul ajutor premedical. Fiecare dintre noi, poate fi pus in situatia de a acorda primul ajutor, mai devreme sau mai tarziu si de aceea ne dorim ca tot mai multe persoane sa dobandeasca cunostintele elementare pentru a actiona in mod corespunzator.”, a declarat Iulian – Andrei Bobîrnea, lider de tineret – Crucea Rosie Romana – Filiala Sector 4 Bucuresti.

Contacteaza-l pe Mos Craciun si fa-ti copilul sa zambeasca!

SURSA: http://iulianbobirnea.wordpress.com

Matrix reloaded din cauza grevei de la metrou

Eram acum cateva zile disperata....era prima zi de greva generala de la metrou.Ma gandeam ca o sa plec la 05:00 de-acasa si ca o sa-mi putrezeasca oasele intr-un 381 ingramadita numai de mosi si babe...si alte persoane care nu au aflat de existenta sapunului.Dupa o seara intreaga de miorlaieli si milogeala l-am convins pe tata sa ma duca mai aproape de scoala in drum spre munca.Eu sperasem sa ma lase macar la unirii si sa merg de-acolo pe jos pana la piata romana...dar surpriza...mi-a promis ca ma lasa la romana!Yupeeeeeee!Ma trezesc eu fericita in ziua respectiva ca sa plec la scoala (fericita ca nu mor in 381,dar nefericita ca m-am trezit cu o jumatate de ora mai devreme decat de obicei adica 5:30).La 6:15 plecam de-acasa. Misunau masini pe-acolo,dar inca nu era aglomeratie.Traficul era suportabil.Ajung pe la 6:50 la piata romana...cobor fericita din masina siiiiiiiiii....ma impiedic de bordura si cad=)).Dar a fost epic,credeti-ma pe cuvant.Nu numai ca am cauzt,dar caderea in sine a fost spectaculoasa:)). Fiind ud pe jos,am cazut si apoi...datorita inertiei...toata kumea m-a vazut facand un slide pe asfalt de vreun metru.Dupa cum spuneam....Matrix reloaded.Mosii se uitau dezprobator la mine (gen "uite-o si pe-asta cu capul in nori...tineretul din ziua de azzi!!"),pe ceilalti adolescenti in busea rasul in ultimul hal,iar o blonda,mai pitzipoanca ea asa,cu o gecuta minuscula roz, vine si ma intreaba cu o voce speriata"pot sa te ajut cu ceva?"....la care eu,inca intinsa pe jos,murdara pe fata ma uit la ea si ii spun "nu,mersi,fac rost de un pachet de servetele si ma descurc" pe un ton senin ca si cum i-as fi spus ca nu cobor la prima statie:)).A fost o imagine foarte dizgratioasa din existenta mea:))...dar si foarte amuzanta.Din pacate eram singura pentru ca,daca eram cu vreun coleg,deja aveam tot momentul filmat...Oricum au aflat cand am venit la scoala cu ramasitele luptei mele cu Bucurestiul mohorat:)).Desigur ca in cele doua zile de greva,nu numai eu,ci si jumatate din populatia Bucurestiului le-am umplut frigiderele celor de la METROREX...probabil ca o sa le ajunga nutrimentele pentru ceva timp de-acum incolo:))

Pentru voi,pentru noi

Citat din FRANCESCA MARIA LEONTE - "Pentru voi,pentru noi"

http://phraenky.blogspot.com/

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.


Octavian Paler



Mai vorbeşte-mi încă... Aceste cuvinte
le-am dorit de tânăr... Le-am dorit fierbinte
cald fior trezeşte vraja lor adâncă
Mai vorbeşte-mi încă...

Mai vorbeşte-mi încă... Lumea nu se-arată
ale tale vorbe leagănă şi-mbată,
vorba ta - o floare alintând o stâncă -
mai vorbeşte-mi încă...


Kazimierz Przerwa-Tetmajer




Nu vreau sa vorbesc despre ce ar trebui sau nu ar trebui. Vreau sa transmit un mesaj... Unul... Nu stiu exact care... O sa incerc sa imi gasesc cuvintele. Simt ca trebuie sa transmit ceva ce mocneste in mine, sta pitit, il caut, il intreb dar se ascunde mai mult. Cred ca de fapt, asa ajung sa il cunosc. Sau sa il pierd. "Atat de aproape si totusi atat de departe."


Nu vreau sa judec, nu vreau sa laud, nu vreau sa blamez, nu vreau sa preamaresc. Simt doar ca pluteste sub ochii nostri si nu putem vedea. Il intelegem prost si facem lucruri gresite.

Nu vreau sa mai risipesc clipe de justificari false ce se materializeaza in directii necugetate. Simt ca lasam sa treaca ce e important si ne nimicim in secunde crunt de lipsite de sens.

Nu vreau sa inabus ganduri si sentimente. Simt doar ca nu le traim indeajuns.

Nu vreau sa felicit, nu vreau sa incurajez vorbele in plus. Simt doar ca nepasarea si uitarea nu ar trebui sa fie incadrate in sentimentele pe care le putem trai.

Nu vreau pedepse. Simt doar ca invatarile de minte si cuprinderea necuprinsului ar trebui sa fie intre telurile noastre.


Nu vreau si totusi simt.

Nu stiu ce vreau sa spun si totusi spun.

Stiu ce spun, nu stiu de ce.

Nu vreau incertitudine, simt doar ca dreptatea e nedreapta.

Paradox.

Durere.

Oare raspunsurile sunt acolo? Nu cumva le vom primi prea tarziu? Sau abia cand vom fi destul de buni, vom sti sa ne raspundem si sa intelegem? Vom ajunge toti la stadiul acesta?

Va multumesc voua tuturor. As vrea doar sa cititi printre randuri. Vreau sa fac ceva cand simt ca trebuie sa fac ceva. Toate la timpul lor. Poate ca acum e timpul lor...


Francesca Leonte