Sesiunea....

A inceput rapid, s-a terminat si mai rapid. Pot sa spun ca am ramas profund dezamagita. Nu stiu nici cum am luat notele mari, nu stiu nici cum am luat notele mai mici. Cred ca nici profesorii nu stiu cum le-au dat.....colocvii, teste, examene, seminarii, cursuri, proiecte....haos.....toate puse la gramada, amestecate, si scoasa la intamplare o nota. Cam asa a fost. Initial am fost indignata oarecum, dar acum nu mai imi pasa. Mi-am dat seama ca dragii mei profesori sunt niste oameni care nu au nici o treaba cu aceasta meserie. Vin la facultate plictisiti si frustrati, fara sa le pese ca niste oameni se pregatesc pentru viata, in mod teoretic desigur. Oricum...sa fim sinceri....nu conteaza daca promovezi cu media 7 sau cu media 8.....pe cine intereseaza.

Asa ca revin la sfatul pe care il dau tuturor oamenilor pe care ii cunosc. Scoala e necesara, dar nu suficienta. Degeaba ai 10 pe linie, daca nu faci nimic care sa conteze cu adevarat. Eu am inceput sa fac voluntariat din clasa a 10a si de atunci nu pot sa renunt. E ca un drog care da dependenta, dar aduce atat de multa satisfactie. Inveti o multime de lucruri pe care scoala nu poate sa ti le ofere dintr-un motiv sau altul. Mai ales ca face minuni pentru increderea in fortele proprii.

Acum ca am vazut si cum e sesiunea, o sa fac mult mai multe lucruri pentru mine. Daca o sa vreau sa citesc o carte, sa vad un film, sa lenevesc, sa ies sa ma plimb singura prin parc, sa trec prin fostul liceu sa simt din nou atmosfera de care imi aduc aminte de placere, sa ma uit la un documentar, sa ma joc cu cainele meu sau alte o mie de lucruri pe care as putea sa le fac, o sa fac toate lucrurile astea fara sa ma gandesc nici o clipa la examene sau teste, pentru ca reprezinta un lucru insignifiant in viata mea si in realizarile mele de care sunt multumita. Evident ca nu am o existenta plina de realizari si succese si asa mai departe, dar nu pot sa spun nici ca am trait degeaba pe pamantul asta pana acum.